Odiseea lui Dumitru Prunariu

 

Un iz de necunoscut a atras dintotdeauna omenirea, iar mareţia acestuia astăzi este cosmosul. Dificultaţile, bucuriile şi sentimentul realizării acestui ideal se pot concretizeaza doar graţie oamenilor ca Dumitru Prunariu şi programului spaţial.

În anul 1981, pe data de 14 mai, misiunea sovietică Soyuz 40 intra în spațiul cosmic. La bordul ei se aflau doi cosmonauți: Leonid Popov, din Uniunea Sovietică, și Dumitru Prunariu, din Republica Socialistă România a acelor vremuri. Prunariu devenea astfel primul cosmonaut de origine română care trecea de linia Karman și al 103-lea om în spațiu, petrecând acolo nu mai puțin de 7 zile, 20 de ori și 40 de minute.

Povestea lui Dumitru Prunariu începe la Braşov pe  27 septembrie 1952, iar dacă pentru visătorii din lumea întreagă cosmosul râmane doar un vis, cine ar fi crezut ca pentru un român transilvănean acesta se va şi împlini? Pasiunea lui s-a conturat în anii copilăriei, la casa pionierilor din Braşov, unde acesta dădea formă unor modele de planoare şi de avioane, visând ca într-o buna zi să se afle la bordul unuia adevarat.  Astfel, acesta s-a dovedit a fi primul pas spre Facultatea de Inginerie Aerospaţiala din cadrul Universitaţii Tehnice din Bucureşti, specializarea aeroautică, dupa absolvire întorcandu-se pe meleagurile  natale la IAR Ghimbav.

Un an mai târziu, în mai 1977 începea selecţia pentru programul de zboruri cosmice Intercosmos, iar pentru Dumitru Prunariu începea drumul spre împlinirea celui mai de preţ vis al său. A urmat stadii temeinice de pregătire fizica şi teoretică, ofiţerul care îi pregătea din punct de vedere fizic pe inginerii candidaţi să devină cosmonauţi primind ordin ca în doua luni să scoată din ei sportivi de performanţă. În cele din urmă, doi români, amândoi Dumitru:  Prunariu si Dediu ,au ajuns în 1978 pentru următorii trei ani la centrul de pegătire a cosmonauţilor Iuri Gagarin în aşa numitul oraşel stelar din apropierea capitalei ruse.

Mai mult de atât, în 12 mai 1981 Dumitru Prunariu a primit confirmarea  oficială că a fost nominalizat în cadrul zborului spaţial româno-sovietic alături de cosmonautul rus  Leonid Popov,  cel care tocmai realizase recordul „de durata” de 185 de zile. Prunariu a fost singurul care a obţinut la examenele şi testările finale calificative maxime, urmănd ca în data de  14 mai 1981, la ora 20:16 (ora Bucureștiului), de pe cosmodromul Baikonur să fie lansată racheta purtătoare cu nava cosmică Soiuz-40 (în greutate totală de 300 tone), având la bord echipajul mixt româno-sovietic .  În altă ordine de idei, pentru a ne imagina ce acceleraţie suportă cosmonauţii, să ne gândim că după doar 8 minute și 50 de secunde nava cosmică se desprindea de ultima treaptă a rachetei purtătoare, aflându-se deja la 220 km altitudine, aprox. 3000 km de punctul de lansare și deplasându-se în jurul Pământului cu o viteză de 28000 km/h, o  rotaţie completă în jurul pamantului durând doar 90 de minute, iar acesta fiind înconjurat de 125 de ori, timp în care au fost parcurşi 5.260.000 km.

Nava în care a călătorit Dumitru s-a unit cu stația spațială Saliut-6, în urma manevrelor corespunzătoare efectuate de către el și partenerul său de la bord. Pe stația spațială se mai aflau doi sovietici, Vladimir Kovalionok şi Victor Savinîh. Astfel,   Prunariu povestește pentru  „Timpul”  o întâmplare amuzantă, în urma căreia a fost forțat să transporte pe ascuns ceapă verde si coniac românesc pentru Kovalionok. Însa, ceapa nu este singurul lucru transportat <ilegal>,  cei doi reuşind să strecoare la bord un aparat de dimensiuni mici, automat: CANON. Totusi, nimeni nu i-a condamnat pentru acest lucru,  caci fotografiile făcute cu acel aparat au fost cele mai bune din întregul program Intercosmos.

Se remarcă faptul că cei doi au realizat în cosmos 22 de experimente ştiinţifice, marea majoritate a experimentelor efectuate fiind de concepție românească, iar aparatura realizată în ţara noastră cu acest scop s-a dovedit excelentă  printr-un grad înalt de miniaturizare, fiabilitate și consum redus de energie, funcționând ireproșabil. Experimentele au avut drept scop obținerea de informații deosebit de prețioase pentru lărgirea cunoștințelor în domeniul astrofizicii, studiului radiaţiilor cosmice și tehnologiilor cosmice, dar si în domeniul biologiei, al medicinei cosmice şi al psihologiei, printre acestea numărându-se cele denumite „Capilar”, „Biodoză”, „Astro” sau „Nanobalană”. Spre exemplu, „Biodoza”  a fost legată  de studiul câmpului magnetic al Pământului și influenței lui asupra organismelor vii. Experimentele biomedicale au contribuit atat  la completarea cunoștințelor existente privind comportarea organismului uman în condițiile specifice zborului cosmic, cât și la progresul cercetărilor fundamentale în domeniul medicinei aeronautice și al biologiei.

În alta ordine de idei, ca și alți cosmonauți, datorită modificărilor care apar în organismul uman în imponderabilitate, Dumitru Prunariu a avut printre şi altele dureri de coloană în regiunea lombară aproape pe tot parcursul zborului cosmic:  „Mă trezeam aproape regulat pe la 5 – 5:30 dimineața din cauza durerilor și simțeam nevoia imediată de a mă mișca. În timpul liber, cam o oră și jumătate pe zi mă uitam prin hublourile stației cosmice admirând frumusețile Pământului. Spuneam că mergem „la plajă” pentru că Soarele „bronza”  rapid și puternic. Televiziunea română ne pregătise și ea un program artistic pe niște benzi de video aflat atunci în fază primitivă, dar nu am apucat să vedem prea mult din el. Uneori udam ceapa verde, „plantată” în cârpe umede”, declara Dumitru Prunariu. Astfel, acesta păstrează vie amintirea unor momente speciale, mărturisind că trecea zilnic pe deasupra României, care: „De acolo de sus se vedea de mărimea unei pâini rumene de casă.”

Pe de altă parte, revenirea din spaţiul cosmic a celor doi cosmonauţi s-a produs in data de 21 Mai 1981, despre care Prunariu declara în acel moment că trecere la grutatea normală a fost cumplită, avănd impresia că este de plumb şi că pamântul se clatină sub el.  Este demn de menţionat şi faptul că la momentul zborului, al nostru cosmonaut a fost cel de-al 103-lea om in spaţiu din întreaga  lume, fiind apoi deocrat împreuna cu Leonid Popov cu cele mai înalte ordine ale Roamâniei şi ale Uniunii Sovietice.  În 1981 este ales membru al Federaţiei aeonautice  române în cadrul Comisiei de Astronautică a Academiei Române, iar un an mai târziu a devenit membru al Federaţiei Aeronautice Internaţionale.

Trecând la un alt registru, în urma misiunii spaţiale, din anul 1981 și până în anul 1998 a fost, cu o pauză de aproape doi ani, inspector-șef pentru activități aerospațiale în cadrul Comandamentului  Aviației  Militare și apoi al Statului Major al Aviației și Apărării Antiaeriene. Din cauza faptului că popularitatea sa tindea să eclipseze notorietatea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu,  i-au fost restricționate aparițiile la televiziune, iar  în presă nu putea să mai apară pe primele pagini, ci doar în interviuri mai mici, în paginile de interior, axându-se pe o activitate diplomatică, precum şi de promovare a zborurilor cosmice.  Totodată, Dumitru Prunariu este Cercetator Știintific de gradul 1,  efectuează cercetări în domeniul științelor aerospațiale, dinamicii zborului cosmic, studii în domeniul geopoliticii și securității, este conducător de seminarii și proiecte în specialitatea sa şi membru în comisii de doctorat. Se remarca şi prin faptul că este autorul a peste 40 de lucrări, cărți și articole apărute în reviste de specialitate, dintre care: „La cinci minute după cosmos”; ” Cosmosul – Laborator și uzină pentru viitorul omenirii” şi altele.

La 36 de ani de la celebra misiune, Dumitru Prunariu a acordat un interviu unei reviste mondene, în cadrul caruia, întrebat fiind despre ceea ce l-ar fi putut diferenţia de restul candidaţilor, 150 la număr, acesta a destainuit ca oamenii sunt foarte diferiţi prin natura lor şi ca ”pentru un anume tip de activitate sunt foarte buni unii, pentru alt tip, alții. Într-o primă fază, plecând de la condiția obligatorie de a avea studii superioare tehnice, am avut și rezultate bune la toate testele medicale și psihologice. Ulterior, după ce am rămas doar doi în competiția finală, mi-am însușit foarte bine toate cunoștințele de specialitate și am fost îndemânatic, dacă pot spune așa, la probele practice, rezultatele finale  indicand: Prunariu.” De asemenea, acesta afirmă că singurul regret legat de săptămâna petrecută în spaţiu este că acele 7 zile nu au fost mai lungi. Dumitru Prunariu primeşte apoi o întrebare nemaiadresată de nimeni pâna atunci, şi anume ce melodie a avut în minte sau a fredonat în timp ce se afla în spaţiu. Raspunsul său denotă surpriza: „Ooooo, greu de spus”, recunoscând că nu a avut o melodie preferată, dar că a avut la bord un program artistic creat de Televiziunea Română, înregistrat pe video, pe care parţial a avut ocazia să-l vizioneze acolo sus, acesta fiind constituit din muzică uşoară, populară şi muzică clasică, interpretate de artişti români pe care şi acum îi ascultă cu mare plăcere: Aurelian Andreescu, Doina Badea, Margareta Pîslaru şi mulţi alţii din acea generaţie.”

Nu în ultimul rând, în cadrul aceluiaşi interviu,  cosmonautul român povesteşte şi despre întâlnirea din anul 1982 cu Nichita Stănescu, cu ocazia careia au discutat o seara întreagă despre „Cosmos, lume şi poezie.” Rezultatul impresiei facute de Prunariu se regaseşte în urmatorul paragraf stănescian: „Dumitru Prunariu este aproape un copil frumos ca însăşi tinereţea, curat cum este curată carnea unui măr. A venit deunăzi la mine să mă vadă, când zăceam bolnav la pat şi am rămas surprins să văd cum un erou naţional poate să fie atât de gingaş, atât de modest, de cordial, de savant şi de copilăros totodată. Nu ştiu cum or fi eroii altor ţări în genere, dar ai noştri, fie cei din timp de război, fie cei din timp de pace, au ceva de Făt-Frumos în ei” (Nichita Stănescu, decembrie 1982).

În concluzie, românii sunt fără măsură de mândri când vine vorba despre reuşitele istorice ale lui Dumitru Prunariu, de aici şi suita de decoraţii pe care acesta le-a dobândit pe parcursul timpului, incluzând, spre exemplu, un cântec  dedicat lui de către trupa „M.S.”, intitulat: „Călătorul prin spaţiu”.

0 Comentarii

Adresa AACR aprobare credite module PART 66 FIA

<< Adresa AACR aprobare credite module PART 66 FIA >>  A fost emis și aprobat de către AACR, Raportul de Credite nr. 22313 din 29.06.2023 prin care se aprobă acordarea de credite pentru examinare absolvenților UPB-FIA, conform solicitării din scrisoarea...