Traian Vuia, a fost un pionier aeronautic român, născut în 1872 în Surducul-Mic, în Imperiul Austro-Ungar. A fost un elev eminent, absolvind fiecare clasă cu calificativul „exceptional” la toate obiectele de învațământ. De mic copil a manifestat aptitudini si interes pentru mașini și mecanisme. În 1892 se înscrie la Școala de Mecanică din  Universitatea Politehnică din Budapesta, dar din lipsă de bani se înscrie la Drept și va practica în birouri de avocatură din Banat pentru a-și putea asigura mijloacele de trai. În 1901, Traian Vuia își ia doctoratul în Științe Juridice cu teza: „Militarism și industrialism, regimul de Status și contractus”. Îngreunat de lipsa fondurilor, din propiile resurse el a realizat primul zbor autopropulsat (fără catapulte sau alte mijloace exterioare) cu un aparat mai greu decât aerul.

În 1903 pleacă la Paris, considertat la vremea aceea centrul mondial al aeronauticii, unde depune la Academia de Științe a Franței un memoriu intitulat “proiect de aeroplan-automobil”, în care își prezenta invenţia. Deşi a primit un aviz nefavorabil, primeşte totuşi un brevet de invenţie francez în 1903, începând chiar din toamna acelui an construcţia aeroplanului-automobil.

În Paris l-a întâlnit pe Victor Tatin, un theoritician și inventator francez care in 1879 construise si pilotase cu succes un aeroplan. La recomandarea acestuia Vuia îșî dezvoltă un motor ușor care folosea acid carbonic drept combustibil. Tatin  considera ca eficiența motoarelor este cea care împiedică zborul aeropropulsat.

Întreaga parte mecanică e terminată în februarie 1905. Aparatul este gata în decembrie, după ce i se montează motorul, și este numit Vuia I, poreclit Liliacul, din cauza formei sale. Avea prevăzută o greutate totală de 250 kg, o suprafață de susținere de 14 m² și un motor de 20 CP. Primele experimente au început în 1905, ca pe un automobil, cu aripile demontate, pentru a căpăta experiență în manevrarea lui.

Pe 19 martie 1906 la Montesson, lângă Paris, aparatul Vuia I a zburat pentru prima dată. După o accelerație pe o distanță de 50 de metri, aparatul s-a ridicat la o înălțime de aproape un metru, pe o distanță de 12 m, după care paletele elicei s-au oprit, iar avionul a aterizat. Un alt salt motorizat al ”Liliacului”, varianta Vuia I bis, a fost înregistrat pe data de 9 august, care a văzut aparatul de zbor zburând prin aer la o înălțime de 2.5 metri pe o distanță de 24 de metri.

The Traian Vuia 1 bis, c1906.

În 1907, Vuia a construit Vuia II, folosing un motor cu combustie interna Antionette de 25 CP. Avionul avea aceiași configurație ca cele 2 anterioare, dar era și mai mic și mai ușor cu o greutate toatal de 210kg. El a reușit un salt de 20m și s-a prabușit Vuia fiind ranit ușor.Între 1919 și 1922 a construit 2 prototipuri originale de elicoptere prevăzute cu rotor portant cu ax înclinat pe direcţia de zbor. În 1925 a inventat un generator cu aburi, ce avea randament termic ridicat la presiuni înalte (>100 atm) care încă este folosit in centrale termice în prezent.

Traian Vuia rămâne o persoană importantă printre pionerii aviației studiul său inspirându-i pe alții precum Santos-Dumont care au ajuns mai celebrii in ochii publicului internațional rămâne important faptul că el și-a realizat avioanele pornind de la zero, pe un budget limitat, lipsa fondurilor fiind și motivul pentru care nu și-a continuat munca.

Traian Vuia 2, carte poștală, c.1907(colorizată)