Traian Vuia
Traian Vuia (cunoscut și sub numele de Trajan Vuia) a fost un inventator român și un pionier în domeniul aviației. Lui îi este atribuit creditul pentru construirea cu succes unei mașinării, cu ajutorul căreia a dovedit că un aparat de zbor se poate înălța în aer folosindu-se doar de propriul motor si echipament de aterizare, decolând de pe o șosea obișnuită, fără ajutorul unor rampe.
Vuia s-a născut pe data de 17 august 1872, din părinții români Simion Popescu și Ana Vuia, într-un mic sat numit Suducul-Mic, care la acea vreme aparținea Imperiului Austro-Ungar. A absolivit liceul în Lugoj, în 1892 și a decis să se înscrie în Școala de Mecanică din cadrul Universității Politehnice din Budapesta datorită pasiunii pe care o dezvolta pentru matematică, fizică si tehnică. După ce obține diploma de inginer, se intoarce la Lugoj și devine în mod special interesat de problema zborului uman și începe sa proiecteze prima sa mașină zburătoare, pe care o numește ”mașina-avion”.
El nu a avut sprijinul financiar necesar pentru a-și construi mașinăria, așa că a absolvit și studiile Facultății de Drept din Budapesta pentru a câștiga mai mulți bani pentru proiectul său, unde și-a obținut diploma de doctor în drept în Mai 1901 cu teza ”Regimul Armata și Industria, Statul și Contractul” . Mai mult, el a continuat căutarea de fonduri și a decis să meargă la Paris pentru a găsi alți oameni interesați de problema zborului uman, în mod special entuziaști ai baloanelor, care ar fi fost dispuși să-i susțină financiar proiectul. Totuși, el s-a întâlnit de un val de scepticism din partea persoanelor care nu credeau că o mașină mai grea decât aerul poate zbura.
O mică speranță proiectului a fost dată de către Victor Tatin, un renumit teoretician si experimentator care a construit o mașină ce a zburat in 1879. El și-a arătat interesul în proiectul lui Vuia dar s-a îndoit de stabilitatea motorului,dar și a aparatului de zbor. După această întâlnire, Traian Vuia și-a introdus proiectul celor de la Académie des Sciences, unde a fost refuzat pe baza comentariului ”Problema zborului cu o mașină care cântărește mai mult ca și aerul nu poate fi rezolvată și este doar un vis.”
Neclintit, Vuia a început construcția aparatului de zbor în iarna anului 1903 și construcția propriului său motor de 20 cp, alimentat cu acid carbonic, în 1904. Primind ajutor financiar de la mentorul său, Coriolan Braticeanu, Vuia a reușit să finalizeze Vuia I în decembrie 1905. Mașinăria mai grea decât aerul era un monoplan cu aripile plasate sus, construit din tuburi de oțel. A fost poreclit ”Liliacul” din cauza design-ului aripilor membranoase și ajustabile făcute din pânză lăcuită, montată pe un cadru cu țevi de oțel îndreptate spre exterior pentru un suport mai bun. Aceasta a fost primul aeroplan capabil să decoleze folosindu-se doar de aparate de pe mașinărie, adică motorul și sistemul de aterizare, lucru care la vremea aceea a fost considerat revoluționar, astfel solidificând locul lui Traian Vuia în istoria aviației.
După terminarea procesului de construire, pionierul român a început să-și testeze mașinăria pentru a vedea dacă chiar și-a indeplinit visul. A ales un loc lângă Paris, în Montesson, unde s-a obișnuit cu mașina fără aripi pentru a acumula experiență în controlarea ei pe sol. Aripile au fost atașate în martie 1906, și primul salt motorizat al Vuia I a avut loc pe data de 18 martie. După ce a accelerat pentru apoape 50 de metri, aparatul de zbor s-a ridicat de pe sol și a plutit la o înălțime de un metru deasupra pământului pentru aproximativ 12 metri. După asta, motorul s-a oprit și mașinăria a fost forțată să aterizeze. Un altul, mai signific, salt motorizat al ”Liliacului” a fost înregistrat pe data de 9 august, care a văzut aparatul de zbor zburând prin aer la o înălțime de 2.5 metri pe o distanță de 24 de metri.
În august 1906, după accidentul dur de la finalul celui de-al doilea test de zbor, Traian Vuia a îmbunătățit aparatul de zbor prin reducerea curburii aripilor și prin adăugarea unui profundor, numind noua variantă imbunătățită Vuia I-bis. Istoricul de aviație britanic Charles Harvard Gibbs-Smith a descris mașinăria ca ”primul monoplan purtător-de-om de configurație modernă”. În ciuda tuturor acestor realizări, Vuia nu și-a îndeplinit în totalitate visul de a crea un aparat de zbor capabil de un zbor susținut.
El a continuat să aducă avansuri în lumea aviației, prin proiectarea lui Vuia II, care era o variantă îmbunătățită a lui Vuia I-bis, cu un motor mai bun (un Antoinette cu combustie internă de 25 cp), iar după acesta și-a îndreptat atenția spre zborul vertical, creând două elicoptere experimentale între 1918 și 1921.
Traian Vuia are un loc special în istoria aviației. El este văzut ca unul dintre cei mai importanți pionieri în crearea primelor aparate de zbor , iar invențiile sale au influențat în mod direct lumea aviaței din acea perioadă.